PNL, un partid care nu-și mai poate executa propriile decizii

Ilie Bolojan a cerut, luni, bilanțul: șase șefi de filială — patru din sectoarele Bucureștiului, doi din țară — au fost demiși pentru rezultate slabe la alegerile trecute. Pe hârtie, e o decizie administrativă banală. În realitate, e un test pe care conducerea PNL l-a mai dat de două ori în ultima lună și l-a pierdut de fiecare dată.

Deciziile

Cei vizați: Dragoș Soare (Ialomița), George Scarlat (Galați), Monica Anisie (Sector 2), Andrei Baciu (Sector 3), Ionuț Stroe (Sector 4) și Dan Meran (Sector 5).

Toți sunt asociați curentului pro-Veștea, favorabil unei guvernări alături de PSD — poziție pe care partidul a respins-o oficial, cu majoritate de două treimi.
Problema nu e dacă demiterea e justificată politic. Problema e dacă are vreun efect.
De ce contează instanțele, nu voturile
De două ori în ultima lună, instanțele au anulat efectiv deciziile PNL:

• Pe 18 iunie, Tribunalul Ilfov a suspendat sancțiunile împotriva parlamentarilor care ar susține un guvern Veștea.

• Pe 1 iulie, Tribunalul București a suspendat convocarea Congresului care modificase statutul și demisese liderii anti-Bolojan.

Autorii acestor acțiuni în instanță sunt 16 parlamentari PNL — printre ei Monica Anisie, Andrei Baciu, Alina Gorghiu, Sorin Cîmpeanu, Ionuț Stroe și Mihail Veștea. Practic, oricine e demis de partid se poate adresa unei instanțe și poate obține repunerea în funcție, indiferent de proporția votului intern care l-a demis. Congresul, cel mai larg for de conducere al unui partid, a fost și el anulat pe cale judecătorească.

Asta schimbă natura conflictului: nu mai e o dispută de aripi în interiorul PNL, ci o întrebare despre dacă statutul unui partid mai are vreo forță juridică atunci când e contestat sistematic în instanță de proprii membri.

Unde a greșit Bolojan, strategic

Două decizii de anul trecut explică fragilitatea de acum:

1. Congresul din 2025 fără listă unică. Bolojan a lăsat candidaturile libere, fără o echipă proprie coerentă pe funcțiile de conducere. Rezultatul: o conducere de partid cu oameni care nu-i răspund politic.

2. Întârzierea epurării. Decizia de a scoate din funcție liderii cu rezultate slabe a fost luată acum un an, dar aplicată abia acum — timp suficient cât disidenții să-și organizeze rezistența juridică și să ajungă din urmă orice decizie administrativă cu o hotărâre de instanță.

La asta se adaugă o problemă de imagine: numirea unui fost membru SOS România la șefia PNL Ialomița a fost primită prost în interior, alimentând narativul că noua echipă a lui Bolojan nu e neapărat mai credibilă decât cea veche.

Miza reală nu e filiala, e guvernarea

Conflictul intern coincide cu un moment în care Bolojan, ca premier interimar, are nevoie de stabilitate ca să treacă România prin evaluarea PNRR (5 miliarde de euro rămași de accesat) și să evite retrogradarea ratingului la junk.

PSD atacă zilnic, iar președintele Nicușor Dan a semnalat că preferă o revenire a PNL la masă cu PSD — exact poziția pe care disidenții din propriul partid o susțin.
Practic, Bolojan se confruntă simultan cu opoziție din interior, presiune din exterior de la PSD și o poziție prezidențială care nu-l susține necondiționat.

Fiecare zi în care conflictul intern rămâne nerezolvat e o zi în care miza economică — accesarea fondurilor și menținerea ratingului — devine mai greu de gestionat.

Ce urmează

Fără o victorie clară în instanță sau o soluție de compromis cu aripa pro-Veștea, PNL riscă să intre într-un ciclu în care fiecare decizie a conducerii e contestată și suspendată juridic, iar partidul funcționează practic paralizat administrativ chiar în perioada în care liderul lui deține funcția de premier. Miza pentru Bolojan nu mai e doar controlul partidului — e dacă poate guverna eficient cât timp propriul partid îi contestă legitimitatea deciziilor.