Bolojan închide anul cu 50 de milioane de euro pentru Ucraina. Încă o decizie luată fără explicații clare pentru români

În ultima ședință de Guvern din acest an, Executivul condus de Ilie Bolojan a aprobat alocarea sumei de 50 de milioane de euro pentru sprijinirea Ucrainei, printr-un mecanism internațional coordonat de Statele Unite ale Americii. Decizia a fost luată rapid, prin Hotărâre de Guvern, fără o dezbatere publică reală și fără o prezentare clară a impactului asupra bugetului României.

România se alătură astfel statelor care contribuie la așa-numita „Listă de achiziții prioritare necesare apărării Ucrainei” (PURL), un program susținut de administrația americană și integrat în strategia NATO de sprijin pentru Kiev.

Unde ajung, concret, banii românilor

Potrivit informațiilor oficiale, cei 50 de milioane de euro nu sunt transferați direct Ucrainei, ci sunt folosiți pentru achiziții comune de echipamente și suport militar, prin structuri aliate. Guvernul susține că alocarea se face în limita plafonului bugetar pentru 2025 și că reprezintă o „investiție în securitatea regională”.

Cu toate acestea, Executivul nu a explicat clar ce tip de echipamente sunt finanțate, cine le produce, ce contracte sunt semnate și ce beneficii directe are România din această contribuție.

PURL – un mecanism cerut de SUA

Mecanismul PURL este o inițiativă americană menită să implice mai activ și mai „măsurabil” statele partenere în sprijinirea Ucrainei, în contextul în care Washingtonul cere aliaților europeni să își asume o parte mai mare din costurile de securitate. Sub administrația Trump, această abordare a fost reiterată ferm: sprijinul pentru Ucraina trebuie susținut financiar de întreaga alianță, nu doar de SUA.

Guvernul Bolojan susține că participarea României la PURL consolidează relația strategică cu Statele Unite și poziția țării în NATO. Criticii atrag însă atenția că România acceptă constant obligații externe, în timp ce problemele interne rămân nerezolvate.

Apărare mai scumpă, cetățeni mai săraci

Decizia vine într-un moment în care NATO a stabilit, la Summitul de la Haga, un angajament istoric: creșterea cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB în următorii 10 ani. România a acceptat acest obiectiv, iar Guvernul vorbește deja despre execuții bugetare de peste 94% în 2024 și aproape 98% în 2025.

În paralel, România urmează să acceseze 16,6 miliarde de euro prin mecanismul SAFE, pentru tehnică militară, infrastructură și capabilități strategice.

Toate aceste cifre ridică o întrebare legitimă: cât mai poate duce bugetul României, în condițiile în care educația, sănătatea, infrastructura și mediul de afaceri reclamă lipsa fondurilor?

Decizii strategice, fără consultarea românilor

Guvernul insistă că sprijinirea Ucrainei este o măsură de securitate în sine. Însă modul în care astfel de decizii sunt luate — rapid, tehnic, fără o comunicare clară către populație — alimentează neîncrederea și sentimentul că prioritățile României sunt stabilite mai degrabă în exterior decât în funcție de nevoile cetățenilor.

În timp ce Ilie Bolojan vorbește despre angajamente, parteneriate și solidaritate aliată, românii așteaptă răspunsuri simple:

ce câștigăm concret, cât ne costă pe termen lung și cine își asumă răspunderea politică pentru aceste decizii?