Ucraina ne mulțumește pentru 50 de milioane de euro. Cine n-ar mulțumi?
Ucraina a ținut să transmită mulțumiri României pentru contribuția de 50 de milioane de euro oferită prin mecanismul american Prioritised Ukraine Requirement List (PURL). Ministrul ucrainean al Apărării, Denîs Șmîhal, a numit tranșa „esențială” și a vorbit despre „sprijin neclintit” și „pace justă”.
Desigur. La 50 de milioane de euro, mulțumirile vin natural. Ar fi fost surprinzător să nu vină.
Guvernul României a aprobat rapid plata contribuției, din Fondul de rezervă bugetară, suplimentând bugetul Ministerului Apărării cu aproximativ 260 de milioane de lei, bani publici, luați dintr-un fond care, teoretic, ar trebui să fie pentru situații excepționale interne. Practic, devine tot mai des un buzunar „elastic”, bun la toate.
Solidaritate externă, tăcere internă
Executivul ne explică faptul că mecanismul PURL este „un instrument de politică externă și de securitate de importanță majoră” pentru SUA și că România trebuie să-și facă partea, mai ales în contextul „împărțirii echitabile a responsabilităților între aliați”.
Sună bine în comunicate.
Mai greu de explicat este de ce această generozitate nu este dublată de aceeași urgență atunci când vine vorba de problemele românilor: spitale subfinanțate, școli în ruină, infrastructură blocată, comunități locale lăsate să se descurce „cum pot”.
Cine decide și cine plătește
Hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial, frumos ambalată în articole, alineate și explicații tehnice. Ministerul Apărării „răspunde de modul de utilizare a sumelor”, iar Ministerul Finanțelor „va face ajustările necesare”. Cu alte cuvinte: statul se asigură singur că statul a procedat corect.
Întrebarea care lipsește din tot acest tablou este simplă: românii au fost întrebați dacă aceasta este o prioritate bugetară pentru anul 2025?
Mulțumiri primite, note de plată trimise
Ucraina mulțumește. SUA salută implicarea. NATO apreciază alinierea.
România plătește.
Nu e vorba de a contesta sprijinul pentru Ucraina, ci de absența oricărei dezbateri reale, de reflexul automat al Guvernului de a spune „da” extern, în timp ce intern spune „nu sunt bani”.
Poate că, înainte de a mai primi o rundă de mulțumiri din afară, ar fi util ca Executivul să explice clar și onest de ce românii trebuie să strângă cureaua, în timp ce Fondul de rezervă se golește fără prea multe întrebări.
Până atunci, rămâne valabilă concluzia simplă:
la 50 de milioane de euro, cine n-ar mulțumi?